Am scris acest articol
pentru toţi cei care fac pentru prima dată „Călătoria”, metoda concepută de experta in vindecarea minte-corp Brandon Bays.
Fie ca el să vă ajute să beneficiaţi
din plin de pe urma parcurgerii cu succes a metodei „Călătoria”.
Sunt un
psihoterapeut care îmi iubesc profesia, considerând-o vocaţia mea. Şi am
descoperit devreme în practica mea de psiholog că nimic nu se compară cu
sentimentul pe care îl are un terapeut când vede pacea, liniştea, încrederea,
surâsul pe chipul celui care îi pleacă din cabinet după ce a venit, cu doar o
oră în urmă, cu chipul încruntat sau îngrijorat de durerile şi poverile vieţii.
Sentimentul
acesta avea însă să crească exponenţial când am început să practic cu clienţii
mei „Călătoria” – metoda concepută de Brandon Bays. După prima „Călătorie
emoţională” schimbarea expresiei faciale este atât de mare, atât de profundă! Şi
nu o dată mi-am dorit să îmi pot fotografia clienţii înainte şi după
„Călătoria”, pentru a îi ajuta şi pe ei să sesizeze transformarea uriaşă care
se produce în doar 1,5-2 ore, cât durează aplicarea metodei lui Brandon Bays.
Mulţi dintre cei
care citesc cartea „Călătoria” de Brandon Bays apelează la un practician format
în această metodă având temerea că lor „nu le va ieşi” tehnica. Ori se
confruntă cu tot felul de credinţe sau emoţii auto-blocante care nu îi lasă să
beneficieze la maxim de efectele profund pozitive ale acestei metode – cel
puţin nu de la primul proces de acest fel.
Iată care sunt
principalele blocaje cu care i-am văzut confruntându-se pe cei pe care i-am ghidat
ca practician ale acestei metode prin paşii procedeului „Călătoria” în ultimii
doi ani:
Nu am nici o boală, deci nu trebuie
să fac „Călătoria fizică”. Metoda „Călătoria” pusă la punct de Brandon Bays are două sub-procese
numite, respectiv, „Călătoria emoţională” şi „Călătoria fizică” – dar amândouă vindecă
în plan emoţional. Ceea ce diferă este modul de accesare a emoţiilor care
trebuie vindecate. Soluţia: Deci, puteţi alterna „Călătoria Fizică” cu cea
„Emoţională”, chiar dacă nu aveţi nici o afecţiune fizică. Efectele sunt egale
în termenii vindecării emoţionale in ambele procese.
Nu simt nimic: Educaţia emoţională nu e tocmai punctul
forte al învăţământului românesc (sau cel puţin nu a fost până acum). De aceea,
nu ştim ce să facem cu emoţiile noastre, deşi toţi le trăim. Poate eşti
obişnuit să gândeşti la rece, dar nu te-ai deprins să simţi emoţii. De când
suntem mici ne reprimăm emoţiile, ca pe semne ale slăbiciunii (dar, slavă
Domnului, mai nou, „Şi băieţii plâng câteodată”) sau de ne-civilizaţie („nu e
politicos să arăţi că eşti furios sau, dimpotrivă, prea bucuros”). Soluţia:
În primul rând, relaxează-te. Dacă te tensionezi sau te critici/judeci aspru
pentru că nu simţi nimic, blochezi procesul. „Călătoria” este genial construită
pentru a-ţi permite să pleci de la ceea ce ESTE acum şi aici. Dacă nu accesezi
chiar nici o emoţie de la care să porneşti procesul, poţi începe cu o „Călătorie
fizică” (care, după cum spuneam, are profunde efecte şi în plan emoţional), sau
poţi porni în „Călătoria emoţional㔺i de la o simplă senzaţie fizică sau chiar
de la un gând. Un practician format în această metodă va şti exact cum să te
ghideze, întrucât în instruirea lui sunt incluse instrumentele necesare pentru
toate aceste situaţii – aşa că tu te poţi relaxa.
Simt ceva, dar nu ştiu să
numesc ce simt: lipsa vocabularului emoţional este des întâlnită.
Poţi simţi că în tine există o vibraţie emoţională, dar nu ştii să o numeşti:
să fie furie, supărare, iritare, agresivitate, ură, mânie, frustrare… sau
altceva? În Australia, programele de dezvoltare a inteligenţei emoţionale în
şcoli pornesc de la a-i învăţa pe copii 500 de cuvinte (!!!) cu care să-şi
denumească emoţiile. Soluţii: Cum şansele să fi studiat
în Australia sunt destul de mici, poţi să îţi înţelegi, să îţi ierţi şi să îţi accepţi
această, să-i spunem, „ignoranţă emoţională”. Apoi, pentru a o depăşi, poţi să
începi să te antrenezi chiar de acum în această direcţie, dacă plănuieşti să
porneşti curând într-o „Călătorie” marca Brandon Bays. De exemplu, pentru a te
ajuta să-ţi defineşti mai bine trăirile poţi să începi să compari ceea ce simţi
cu diferite senzaţii, scene, personaje din filme (ex.: „mă simt ca Robinson
Crusoe pe insulă” pentru a exprima un sentiment de izolare, de deconectare de
ceilalţi etc.). Sau poţi scrie alfabetul pe o foaie şi apoi să enumeri în
dreptul fiecărei litere cât mai multe nume de emoţii care încep cu acea literă.
Adaugă alte şi alte nume de trăiri în fiecare zi. În felul acesta vei deveni
mai conştient de planul emoţional al vieţii tale şi vei învăţa să îţi nuanţezi
verbal viaţa sufletească.
Nu pot exterioriza ce simt
când ajung la Focul de tabără: Episodul „Focului de tabără” este menit să te
ajute să scoţi din celulele tale emoţiile negative despre care nu ai putut, nu
ai ştiut sau nu ai avut ocazia să vorbeşti la momentul respectiv, în amintirea
dureroasă pe care ai accesat-o prin tehnicile specifice incluse în procedeul
„Călătoria”. Soluţia: Chiar dacă la început poate fi mai dificil să exprimi
ceea ce nu ai putut spune nici în trecut, practicianul te va ghida astfel încât
să accesezi şi să „goleşti”, prin verbalizare, emoţiile dureroase pe care le-ai
trăit. Efectul de eliberare se simte extrem de concret în corp. De exemplu, la
un moment dat lucram cu o tânără de 20 de ani care, când a ajuns să spună la
Focul de tabără ce o duruse în trecut la comportamentul unei persoane, mi-a zis
că îi este foarte greaţă. Am rugat-o să îşi exprime mai întâi emoţiile
dureroase, spunându-i că după aceea poate merge la baie să verse, dacă va mai
simţi nevoia. Însă, în doar câteva minute de exprimare emoţională, senzaţia de
greaţă a dispărut complet. Chiar şi ea se întreba, uimită: „Unde a dispărut
greaţa?” Cu cât reuşeşti să exprimi mai mult emoţiile, vei resimţi cum corpul
se relaxează tot mai profund.
Cred (îmi este teamă) că nu voi
ajunge la Sursă: foarte puţine persoane nu ajung în Sursă de la
prima lor „Călătorie”. Cel mai adesea este vorba despre cei care au o anxietate
de performanţă – o stare de teamă şi de neîncredere în sine, în capacitatea de
a reuşi în diferite domenii ale vieţii tale – şi, deci, şi în „Călătoria”.
Poate ai avut părinţi foarte severi care nu îţi dădeau voie să greşeşti sau
profesori care amendau foarte aspru orice dificultate de-a ta. Sau poate pur şi
simplu ai tu standarde foarte înalte privind performanţele tale. Soluţia:
e bine să ştii că în „Călătoria” nu este vorba despre performanţă, ci despre o
deschidere treptată, blândă, lină, a conştiinţei tale, spre straturile ei tot
mai profunde. Aşa că, relaxează-te şi, dacă ai această temere, veţi face întâi un
Foc de tabără pentru a o elimina din celulele tale. Apoi trecerea prin
straturile emoţionale până la Sursă va decurge firesc, lin.
- Va urma -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu