duminică, 20 noiembrie 2011

Ce am învăţat din călătoria spre "CĂLĂTORIA"




Un eveniment mult asteptat: vezi pe www.thejourney-romania.com!
În vara anului 2011 o prietenă mi-a oferit cartea „Călătoria”, de Brandon Bays – povestea unei femei care şi-a ajutat propria vindecare de o tumoră abdominală lucrând asupra traumelor emoţionale din trecut. Ca urmare a strădaniilor ei de vindecare trupească, mentală şi emoţională, în şase săptămâni tumoarea ei, de mărimea unei mingi de baschet, s-a resorbit complet. Povestea ei este o mărturie vie a legăturii corp-minte-spirit şi un îndemn ca în demersurile noastre de vindecare să luăm în considerare toate dimensiunile fiinţei noastre.
Ulterior, Brandon Bays a reunit procedeele pe care le-a utilizat în acea perioadă din viaţa ei într-o metodă de vindecare pe care a intitulat-o „Călătoria” şi pe care o pune la dispoziţia tuturor la sfârşitul cărţii. Povestea ei şi a cazurilor descrise în carte, precum şi generozitatea cu care ea îşi oferă metoda tuturor, fără pretenţii excesive şi orgolioase de copy-right, a avut un puternic impact asupra mea. Atât de puternic încât în noiembrie 2011 am ajuns la Praga la un seminar intitulat „Journey Intensive”.
Am petrecut acolo trei zile extrem de vindecătoare din punct de vedere emoţional si spiritual. Prezentarea în sine, precum şi exerciţiile făcute în timpul seminarului, aveau loc pe un fond de acceptare totală a propriilor emoţii. Nimeni nu era judecat, criticat, nici o emoţie nu era respinsă, întrucât toate emoţiile au un mesaj pentru noi şi au nevoie, ca şi oamenii, de acceptare şi iubire. Aşa cum aveam să aflu, acceptarea şi iubirea dimensiunii emoţionale din noi constituie punctele cheie ale metodei – alături de iertare.
Am fost surprinsă să constat că mă simţeam ca un copil care abia învaţă să meargă, deşi până atunci considerasem că, de-a lungul a mai bine de 14 ani de dezvoltare personală şi de formare în psihoterapie, problemele mele personale erau „lucrate”. Adevărul pe care l-am descoperit acolo era că mai aveam ceva drum de parcurs până să ajung să mă accept total, aşa cum ne îndruma echipa lui Brandon Bays.
Pentru aceasta trebuia ca fiecare dintre noi să ne dăm voie, în sfârşit, să simţim tot ce simţeam, să fim cu adevărat noi înşine, dincolo de minciunile pe care ni le spunem sau ni le spun alţii despre noi, dincolo de judecăţile sau criticismul la adresa noastră sau a altora care ne face să ne dorim, ca tot românul, „să dăm bine”, chiar şi când, poate, nu suntem totdeauna bine.
Învăţasem mai demult că vindecarea începe cu acceptarea totală a trăirilor proprii. Dar am descoperit că învăţasem doar teoretic. Am aflat ca emoţiile personale, chiar şi cele pe care noi le etichetăm drept negative, sunt doar straturi care acoperă adevărată Lumină a esenţei noastre. Procesate adecvat, tocmai aceste emoţii ne pot duce spre ceea ce suntem cu adevărat, spre Realitate fiinţei noastre – adică spre ceea ce Bradon numeşte „Sursa”, creştinii numesc Spirit sau Suflet, indienii numesc Sinele Divin ş.a.m.d. (M-a fascinat dintotdeauna cum oameni din diferite tradiţii pun nume diferite aceloraşi realităţi şi nu am înţeles niciodată de ce se ceartă diferite religii din moment ce toate par să conveargă în punctele esenţiale).
Pe scurt, am cunoscut şi absorbit „în celulele mele”, cum spune Brandon Bays, o metodă bazată pe adevăr şi onestitate mentală şi emoţională. Am recunoscut că nu pot pleca în propria vindecare sufletească decât de acolo de unde mă aflu, recunoaşterea, cu sinceritate, a locului în care mă aflu fiind prima condiţie a vindecării durerilor din trecut sau prezent.
Brandon Bays pune, deci, accentul pe exprimarea emoţiilor şi pe evitarea ascunderii lor (reprimarea emoţiilor fiind patogenă). În munca ei, Brandon Bays porneşte de la cercetările dr. Candace Pert care a demonstrat că atunci când trăim un şoc emoţional şi ne închidem în noi înşine, neputând sau nedorind să spunem ce simţim în momentele de cumpănă din viaţa noastră, în corp apar modificări ale chimismului care blochează receptorii celulelor şi le izolează de restul celorlalte celule. Acest mecanism, repetat în timp – pentru că nu există manuale privind gestionarea emoţiilor – duce la boli emoţionale sau fizice.
De aceea, după acceptarea propriilor emoţii reprimate de-a lungul timpului, vindecarea continuă cu exprimarea a ceea ce nu am putut spune şi apoi cu iertarea. Accentul pus pe iertarea celor care ne-au greşit este mesajul principal, profund generos, al acestui proces de vindecare – şi de altfel, noi, ca şi creştini, ştim foarte bine asta. Doar că eu, personal, nu ştiam cum anume să fac acest proces de iertare – şi prin „Călătoria” am primit, ca să zic aşa, un set de paşi „how to”.
M-am întors cu inima plină: mă simteam mai deschisă, mai uşoară, mai spontană, mai liberă şi plină de recunoştinţă şi admiraţie în faţa acestui mesaj atât de generos şi bogat: dacă fiecare dintre noi şi-ar respecta trăirile interioare, dacă am învăţa să ne iubim si să ne iertăm pe noi şi pe ceilalţi, să spunem ce ne doare, am şti, poate, mai bine, să respectăm şi ce simte cel de lângă noi şi ne-am deschide cu adevărat spre Adevărul din noi, spre oamenii de lângă noi şi spre VIAŢĂ.
Dincolo de toate, Brandon Bays ne-a transmis un mesaj al păcii şi iubirii care începe în noi înşine - un mesaj profund uman.